Category: Psihanaliza copilului

The fragile, delicate, often amazingly well-hidden by the adolescent world can be psychotherapeutically approach with a kind of discretion and caution, based on therapeutic alliance. At the same time, as analysts, our role is to make a deep work through the difficulties, the unconscious conflicts, the neurotic or psychotic structures, the personality disorders etc. On the other hand, we can not neglect, also, the so called social aspect of this problematic: the adolescent belong to a relatively specific close family setting and he has to get into a complex and large social environment, that he has to adjust to and he will be finally integrate in.

Therefore, our effort is essentially focused on the adolescence psychopathology and, beyond the aspirations, ideals and values of the adolescents, that we can perceive, understand and manage in the therapeutic setting, we are also trying to “cure”, namely to attenuate or dissolve the inner adolescent’s conflicts, caught between his instinctual urges and those of the external world, and of his/her Superego; we have to restore, to re-build and to strength his/her fragile Ego, allowing a further more harmonious development and a way to his independency. Continue reading “Acting-Out in Adolescence”

Eros şi psyche

 

Îmi amintesc de cuvintele lui P. Gutton, cuvinte care m-au făcut să mă opresc asupra dinamicii pulsionale şi a scenei pe care se desfăşoară “le pas de deux” între Eros şi Thanatos, în adolescenţă: “Construcţia subiectului în adolescenţă se realizează prin stări de iubire succesive”. Şi primul gând pe care l-am avut a fost că dragostea la prima vedere, atât de intensă şi de fulgerătoare, de fermecătoare şi devastatoare, este de fapt o re-construcţie a unei iubiri primare, o reîntâlnire, o regăsire a obiectului pierdut… Şi poate că violenţa atât de caracteristică adolescentului, agresivitatea şi capacitatea sa de a urî nu sunt decât o formă de apărare împotriva disperării, un doliu neîmplinit după copilăria pierdută, o angoasă primitivă resuscitată de agonia unui timp de mult trecut şi a unui timp necunoscut ce urmează să vină…

Polaritatea structurală şi dinamică a vieţii psihice, fie ea sensibilitate şi gândire, viaţă şi moarte, iubire şi ură, plăcere şi neplăcere, absenţă şi prezenţă, eu şi obiect, feminin şi masculin, presupune o dublă valenţă, un spaţiu psihic dublu marcat între o seducţie şi o pierdere originară, o “mărturisire pe două voci”, un afect dublu împărtăşit, un “discurs viu”, antagonism ce ne urmează de la naştere şi până la pieire. O viaţă ce se desfăşoară după o “elipsă” (Catherine Couvreur), ce are două drumuri, cu două centre distante, două destine diferite ce se întâlnesc în acelaşi punct. Continue reading “Iubirea şi ura în adolescenţă”

Adesea, în cadrul terapiei, un părinte relatează în discursul său ce dificultăţi întâmpină copilul său, ce probleme ridică sănătatea lui, ce impact are copilul asupra vieţii de cuplu, trăirile sale în raport cu acest ‘a fi mama/tata’ etc. Lucrurile se complică mai mult atunci când un copil suferă de o tulburare psihică şi/sau somatică : lanţul terapeutic urmat de părinţi poate începe de la pediatru, pedopsihiatru, psiholog, veriga psihanalizei copilului fiind încă – cel puţin în societatea românească – un element de noutate .

Repere istorice 

Psihanaliza copilului nu este un domeniu distinct de psihanaliză, dacă luăm în considerare faptul că formarea necesară practicării ei implică exigenţe şi reguli similare cu analiza adulţilor. Interferând cu pedagogia, pediatria, psihiatria şi psihologia, psihanaliza copilului s-a aflat încă de la începuturile ei în situaţia de a fi asimilată celorlalte domenii de cunoaştere şi terapie a copilului.           Continue reading “Avem nevoie de psihanaliza copilului ?”